Satele Unite Ale României: De Centenar, SATUL face UNIREA! - Școala Informală de IT

Satele Unite Ale României: De Centenar, SATUL face UNIREA!

Satele Unite ale României

Satele Unite Ale României: De Centenar, SATUL face UNIREA!

Școala Informală de IT (SIIT) anunță cu bucurie finalizarea primului proiect al incubatorului pentru inițiative comunitare, ”Early Work Club” (EWC): Satele Unite ale României.

Early Work Club” a luat naștere cu scopul de a oferi șansa cursanților și absolvenților din cadrul școlii să obțină experiența practică în cadrul unor proiecte reale.

Analiza specificațiilor pentru proiectele preluate în cadrul hackathon-ului ”Challenge Accepted”, aflat la a patra ediție sub egida ”Școala Informală de IT”, și coordonarea echipelor de programare și testare a fost realizată de mentorii școlii, specialiști cu vastă experiență în domeniu, la marile companii naționale și internaționale.

Să-l cunoaștem, așadar, pe primul beneficiar al EWC, irlandezul Peter Hurley, cel care face mai mult pentru România autentică, decât toate ministerele post-revoluționare ale turismului, la un loc. Începând din această vară, după ani și ani de eforturi financiare personale și ”wrestling” cu birocrația și mentalitățile înțelenite ale sistemului, Peter are acum, cu sprijinul Școlii Informale de IT, platforma online mult visată, prin care conectează satele României și poate lua pulsul vieții rurale.

Peter Hurley

Peter Hurley

Peter, cum ți-a venit ideea acestui proiect? Ia-ne cu tine în poveste!

De câțiva ani ne îndreptam deja spre ”Satele Unite ale României”. Festivalul ”Drumul Lung spre Cimitirul Vesel” s-a născut în august 2010, ca o campanie de conștientizare a identității vii, cultural-tradiționale a României, o comoară universală, unică în Europă, tocmai pentru că este încă vie.

În fiecare an am experimentat, am învățat, împingând totul un pas mai departe. În 2016, s-a născut proiectul „Satele Unite ale Maramureșului”, prin care invitam satele să organizeze micro-evenimente, pe durata unei săptămâni.

Conceptul de bază, denumit „micro-evenimente”, presupune întâlniri culturale fără scenă, cu amplificare sonoră minimă sau deloc, „low-cost/no-cost”, în jurul unor activități de zi cu zi, ca de exemplu: strânsul fânului și făcutul clăilor, mulsul oilor și realizarea cașului, șezătoarea și dansul la șură. Aceste fenomene ancestrale sunt total inaccesibile publicului urban, în cea mai mare parte a sa. În scurt timp, poate vor dispărea și la sat.

Anul 2018, fiind anul Centenarului, ne impune, firește, să ne gândim la ceva grandios. Și nu pentru că ne-am încrede excesiv în puterea noastră de a “schimba lumea”, ci mai bine spus pentru că suntem încrezători în reușita unei combinații dintre ”simțul datoriei” și sentimentul (zâmbind) ”țara arde, vrem ostași!”.

Cultura tradițională autentică a României este într-o cursă contra-cronometru. Continuitatea vieții satului este condiționată de grija pe care i-o acordăm: economică, socială, culturală; o grijă insuficientă din partea noastră, a celor din România urbană. Poate nu știm „cum”, nu știm „unde”, dar mai ales, nu prea știm „ce” – despre ce este vorbă, de ce este important, de ce o să ne lipsească atât de mult când o vom pierde… pentru că este o identitate vie.

Eu, Peter din Irlanda, nu pot să vă spun “ce este de făcut”, încerc doar să trag clopoțelul, sperând că poate accelerez procesul de deșteptare. Când ești deștept, știi singur ce ai de făcut.

Dar un lucru este cert și fără echivoc: nu discutăm DACĂ vă veți deștepta. Deja ați început. Și noi, toți ceilalți, irlandezi inclusiv, pe rând ne-am deșteptat, așa că avem precedent. Întrebarea capitală este: dacă vă veți deștepta în timp util, într-un număr suficient de mare, încât să preveniți sinuciderea culturală, înspre care vă îndreptați. La noi (în Irlanda, n.n.), sinuciderea s-a petrecut demult.

Poate fi prevenită această sinucidere culturală?

Eu văd simplu. Cât timp încă bate inima, există speranță. Și unde există speranță, putem interveni activ, implicați în procesul de îngrijire și prețuire, de altfel un proces plăcut, util și instructiv.

Care ar trebui, așadar, să fie impactul acestui proiect?

“SATELE UNITE ALE ROMÂNIEI” este un fel de “pod” pentru promovarea culturii tradiționale. Clar, în centrul proiectului sunt sătenii.

Pe de o parte, îi încurajăm să se implice activ, prin micro-evenimente autentice, promovate în cadrul proiectului, pentru ca rezultatul acestora să fie un flux de vizitatori “incoming” și un schimb economic pozitiv pentru comunitate. Mesajul către comunitățile rurale este simplu: “Uniți, sunteți mai puternici!”

Pe cealaltă parte, îndemnăm publicul urban – național, internațional, diaspora: “Descoperiți sătenii Europei!”. Implicați-vă activ în promovarea culturii tradiționale! Pentru că fără grădinari, nu vom avea grădină! Cel mai important dar pe care îl putem oferi este timpul și interesul nostru, călătorind și interesându-ne.

Cât de greu a fost să ajungi în această fază a implementării unui site și cum ai ajuns să colaborezi cu Școala Informală de IT?

Platforma SATELE UNITE ALE ROMÂNIEI a devenit posibilă datorită tehnologiei și infrastructurii disponibile acum. Cred că asta a fost cel mai greu! Modalități de comunicare inimaginabile în urmă cu trei sau cinci ani sunt facilitate astăzi printr-un smartphone accesibil tuturor, inclusiv locuitorilor unui sat izolat.

Asta deschide drumul dezvoltării spre concepte care pot accelera sprijinul pentru economia fragilă a satului, ajutându-ne în aceasta cursă contra cronometru, “closing the gap between producers and consumers” (închiderea prăpastiei dintre producători și consumatori).

Nici un “ajutor social” din partea statului nu poate să oprească tsunami-ul cu care se confruntă economia satului, ci doar “piața” – adică cererea adecvată la un preț binemeritat pentru produsele și serviciile lor.

O bună – nu singura – metodă pentru a declanșa aceste relații sunt micro-evenimentele pentru micro-audiențe. Le putem spune “nano-turism”, ducând la o relație de durată între mediul urban și cel rural.

România rurală are un loc unic în Europa pentru că este o cultură rurală încă vie. Satele Unite ale României se doresc a fi o verigă în acest lanț viu, conectând inițiativa cu audiența. Promovată împreună, imaginez multe mici lumânări, încălzindu-ne sufletește în întuneric.

Mihai Talpoș, co-fondatorul Școlii Informale de IT, m-a contactat în martie, la sugestia unui mentor al școlii, angajat al unei mari firme de IT, în Cluj-Napoca. Andreea a participat doi ani la rând în Școala de vară ”Moș Pupăză”, unul dintre micro-evenimentele noastre.

Aflând, de la co-fondatorul școlii, ce își propune hackaton-ul ”Challenge Accepted” organizat de Școala Informală de IT, în aprilie, m-am decis să aplic și eu. Am înregistrat imediat proiectul și în prima seară, la sesiunile de “pitching”, a fost acceptat. În zilele care au urmat la hackathon, s-a schițat o structură a viitoarei platforme, pe care am dezvoltat-o de atunci încoace și, iată, am ajuns și la momentul lansării unui produs funcțional.

Care a fost experiența dezvoltării website-ului pe parcursul incubării în cadrul Early Work Club al SIIT?

Mă simt de parcă am absolvit și eu Școala Informală de IT! Am învățat foarte mult. Mai vreau!

La fiecare pas am lucrat online cu developerul și testerul. Am văzut pentru prima dată și îndeaproape ce înseamnă să dezvolt un concept dintr-un simplu gând, un vis, până la realitate! Pe parcurs, am ajuns la apreciere, respect și înțelegere pentru cei care stau “în spatele cortinei”!

Daniel Costea, în calitatea sa de coordonator tehnic, supraveghea de la distanța. Mihai Talpoș s-a implicat activ, devenind un adevărat ambasador pentru cauză, căutând soluții “out-of-the-box”, punându-ne în legatură cu alte proiecte complementare. Alex Bordei, direct implicat zi de zi, m-a uimit în rolul dezvoltatorului. A fost atât de răbdător cu mine, și Vlad Pintea, ca business analist și tester, necondiționat dedicat, zi de zi, seară de seară. Bravo, men!

Prin Early Work Club în cadrul Școlii Informale de IT, SATELE UNITE ALE ROMÂNIEI a beneficiat de un nivel de atenție, de expertiză, de consultanță, de viziune, de ore de lucru efectiv, care altfel pur și simplu n-ar fi fost posibil. Suntem un proiect atipic, cu un buget foarte mic, de tip “barter”. N-am fi găsit o firmă de specialitate, care “să își bată capul” cu noi.

Cine este omul din spatele proiectului, Peter Hurley? Ce îl motivează să continue lupta într-o țară din care cei mai mulți se grăbesc să plece cât mai repede?

Irlandezii și românii seamănă mult, cred. Suntem creativi, cu un spirit liber, făurit prin secole de eșec, dezamăgire, de agonie și de jertfă. Asistăm la o batjocură persistentă, care aici vă abrutizează și, da, care îi gonește pe prea mulți români.

România nu este o țară ușoară. Este o luptă crâncenă aici, aspră, dar și subtilă. Pare să fie o luptă interioară, între puterea ego-ului și cea a bunului simț. E foarte greu să fii “om” azi, oriunde, nu doar în România. Nici despre mine nu pot să zic că m-am ridicat la nivelul unui “om simplu”.

Dar sunt motivat de respectul și dragostea, pe care le-am acumulat pentru voi, ca și colectiv, pentru povestea voastră complicată, deseori imposibil de înțeles, în care m-am cufundat de 25 de ani, aici, zi de zi. Am asamblat, în căpșorul meu, povestea numită “România”, povestea care, da, probabil întotdeauna se va termina ca în Miorița, dar în care nu contează sfârșitul (pentru că oricum nu există sfârșit), ci drumul…

Sunt motivat de copiii mei români. Vreau ca ei să crească mândri că sunt români, dornici să lucreze în și pentru țara lor.

Am decis acum 10 ani că vreau să contribui, nu doar să consum. Am ajuns la concluzia că sursa spiritului vostru liber, creativitatea nativă a poporului român, izvorăște din România rurală. Că este mina voastră de aur viu, alchimia voastră. Așa că, am decis să investesc timpul și efortul meu în asta. Simplu.

Școala de vară ”Moș Pupăză”, din Maramureș

Școala de vară „Moș Pupăză” face parte din proiectul „Satele Unite ale României”, inițiat de irlandezul Peter Hurley, fiind un proiect pedagogic de transmitere și prețuire a tradițiilor strămoșești, de explorare a aspectelor specifice vieții de zi cu zi din satul tradițional. Evenimentul se va desfășura între 12-19 august în Valea Stejarului, Țara Maramureșului, județul Maramureș.

În cadrul școlii de vară „Moș Pupăză”, participanții de toate vârstele pot să se familiarizeze sau să aprofundeze cunoștințe legate de meșteșuguri populare strămoșești, femeiești și bărbătești, muzică, dans, pictură, munca în gospodăria țărănească, să simtă traiul autentic rural, de la sacru la cotidian, de la munca câmpului la jocul satului.

Turiștii vor avea parte de o experiență de neuitat, timp de o săptămână la țară, în mijlocul localnicilor, unde se vor putea iniția în meșteșugurile străvechi și vor gusta din bucatele tradiționale. Cazarea se va face în gospodăriile din satul Valea Stejarului și în fiecare seară, îmbrăcați în straie populare, participanții se vor putea prinde în hore cu sătenii.

În cadrul evenimentului, pe 18 şi 19 august 2018, la Săpânța, va avea loc „Reuniunea Satelor„, la care sunt așteptați să participe reprezentanți ai satelor din toată țara.

Școala de vară Moș Pupăză

Școala de vară Moș Pupăză