Școala informală de IT

Actorul a devenit Software Integration Engineer. De vorbă cu absolventul școlii, Statenco Dragoș-Alexandru

~ consemnat de  Simona Gouraud, Școala informală de IT Timișoara ~

Simona Gouraud

Unde puteam scrie povestea lui Dragoș, tânărul de 28 de ani care a lăsat scena în favoarea unei profesii de software developer? Ne-am întâlnit pe terasa de la Ambasada, în apropiere de clădirea unde lucrează de câteva săptâmâni, sub un soare cald de primăvară. Cuvintele au curs liber, așa cum este spiritul lui Dragoș, fără a putea urma structura unui interviu clasic. Ascultându-l, mă gândeam cât de norocos este, în multe privințe, începând cu familia unde s-a născut, cu niște părinți care l-au lăsat mereu să aleagă și care i-au susținut deciziile. Vom vedea pe parcurs de ce îl mai consider un norocos.


A coborât de pe scenă, după 13 ani, și a făcut o nouă alegere 

La 14 ani s-a înscris la secția de actorie a Liceului de Artă „Ion Vidu”, apoi a urmat cursurile Facultăților de Teatru din Sibiu și din Timișoara. Statenco Dragoș-Alexandru a lucrat la Teatrul pentru Copii și Tineret Merlin, a avut colaborări cu Teatrul Național din Timișoara, a jucat în filme, a fost distribuit în reclame. În total, cam 13 ani pe scenă. Mi-a povestit frumos despre cum i-au crescut aripi strălucitoare, când a fost apreciat pentru talentul lui și cum a căzut în iadul sfâșierii sufletului, când a primit mai puțină recunoaștere. A ales apoi să coboare de pe scenă, din motive de sănătate, dar și pentru a avea o libertate financiară pe care teatrul nu i-o putea oferi. A considerat că nu mai putea da totul pe scenă și atunci a făcut o nouă alegere.

Mentorul i-a oferit exact ceea ce avea nevoie ca să reușească 

De la tatăl lui a moștenit dorința de a ști și de a se informa în domeniile pe care nu le stăpânește. Cum de copil se juca mult pe calculator și cerceta când nu înțelegea ceva, scria mici secvențe de cod (și ce bucurie să reușească!), Dragoș s-a orientat profesional ușor spre domeniul IT. A ales cursul de Java Development al Școlii Informale de IT, unde cea mai importantă reușită pentru el a fost nu neapărat limbajul de programare învățat, ci faptul că a descoperit cum să-și caute informațiile, cum să învețe, unde să caute datele necesare. Mentorul lui, Filip Fiat, i-a oferit lui Dragoș exact ce avea nevoie ca să reușească. Cursul a fost prea scurt, spune Dragoș, pentru câte sunt de învățat, dar el și-a alocat timp zilnic (câte 4-5 ore), pentru studiu individual, cursuri online în paralel și mici proiecte pe cont propriu.

Profesia care îl face fericit: Java Developer 

Și mă întorc acum la de ce cred că e un mare norocos acest tânăr. El face cu bucurie ceea ce face, se joacă, este entuziast, inspiră. Așa cum a vorbit cu drag despre teatru, la fel de fericit a vorbit despre noul lui job de Java Developer: fericit că are șansa să învețe, fericit că accentul în recrutare a fost pus pe potențialul lui și pe dorința lui de a progresa repede (și tehnic s-a descurcat foarte bine), fericit că lucrează într-o companie care îi pune a dispoziție resurse importante.

Am vorbit despre măștile pe care le purtăm în viață, despre a fi autentic, despre aspirația lui de a crește ca ființă umană complexă, despre a trăi viața cu pasiune, despre a integra munca în viață, făcând-o nu ca pe un job, ci ca pe cel mai potrivit mod de a-ți petrece timpul. Dragoș nu are o zonă de confort (zona de confort înseamnă șabloane, iar șabloanele înseamnă roboți), nu-i este frică de schimbare, își depășește limitele și vrea să treacă prin viață neuitând că este o scânteie divină („a uita acest lucru este a waste of brain”).

Un sfat pentru cursanții școlii

Alegeți cu mintea deschisă, aplicați la orice job, nu vă descurajați după unul, două, nouă refuzuri. Mergeți acasă și continuați să învățați. Veți reuși!

Învățați, învățați, învățati!

Soarele ardea tare când am încheiat discuția. Râdea când l-am întrebat care este motto-ul lui (ar fi fost cam neobișnuit să aibă unul) și mi-a spus: „Învățați, învățați, învățati!”. Râdea și mai tare când a comparat IT-ul cu un sport. A ales biliardul, fiindcă îți trebuie precizie, imaginație, privire de ansamblu, atenție la detalii. Eu am mai rămas puțin pe terasă, energizată după întâlnirea cu tânărul acesta care a reușit să îmi transmită pasiunea lui și despre care sunt sigură că este o sursă de insipirație pentru cei care vor citi acest interviu.

Ce gust are viața ta nouă, în IT? Îmi oferă încă un zâmbet luminos: „Are gust de cafea!!!


E timpul să înveți ceva care te și pasionează?